Ai valoare! – Intalnirea surorilor – Rodica Volintiru

15. Boala secolului: depresia

Poate va intrebati de ce am ales sa abordam subiectul depresiei in acest proiect ? Ce legatura are asta cu tema noastra ?

Personal cred ca am fost aproape de depresie in urma cu cativa ani. Stiu ce inseamna ca viata sa nu mai aiba gust, sa fii 24/24 ore trista, sa simti cum sufletul se zbate in tine dar nu ai absolut nici o putere sa faci ceva, pentru ca pur si simplu ai obosit. Sa simti cum esti in  cadere libera intr-o groapa imensa si adanca, tot mai jos, tot mai jos, si nu e nimeni si nimic sa te opreasca.

Prin urmatoarele randuri, veti afla ca depresia este o boala crunta, extrem de raspandita, si care atinge mai mult femeile decat barbatii. Este o problema serioasa despre care trebuie sa vorbim, pentru ca se prea poate ca unele dintre noi sa fi suferit deja de depresie, sau poate ca se vor confrunta cu ea in viitor (speram ca nu). Acest articol are ca scop in prima parte sa informeze despre boala si tratamentul existent, si in a doua parte printr-o marturie, sa arate ca exista vindecare !

 

1. Cateva informatii despre depresie

Depresia este o tulburare mintala frecventa care atinge la nivel mondial peste 350 milioane de persoane. Ea se diferentiaza de proasta dispozitie obisnuita si de reactiile emotionale trecatoare fata de problemele zilnice. Cand depresia dureaza si intensitatea ei este moderata la severa, ea poate deveni o boala grava. Ea este caracterizata prin tristete, pierdere de interes sau de placere, sentimente de culpabilitate si de devalorizare de sine, somnul sau apetitul perturbat, oboseala si probleme de concentrare.

Depresia poate dura sau deveni recurenta, impedicand astfel aptitudinea individului de a functiona la lucru sau la scoala sau sa faca fata vietii cotidiene. Pana la paroxism, ea poate provoca sinuciderea. Cand este lejera, pacientii pot fi tratati fara medicamente, insa o depresie moderata sau severa poate necesita o medicamentatie si o psihoterapie condusa de un profesional competent.

Prin depresie, se intelege o dispozitie trista durabila si anormala, asociata unei incetiniri psihomotoare : lipsa generala de tonus, de energie, de concentrare.

Depresia se manifesta in multe feluri, in functie de indivizi. Medicii vorbesc despre o tulburare depresiva majora pentru a vorbi despre depresie in general, care dureaza de la mai multe saptamani la mai multe luni, sau chiar mai multi ani.
Depresie sau deprimare ?

Multe persoane cunosc episoade depresive mai scurte, legate de factori declansatori precum anotimpul, moarta unei rude sau reactia la nastere.

Insa, nu trebuie sa confundam depresia cu deprimarea. Tristetea in urma unui deces nu este intotdeauna depresiva, chiar daca poate dura mai multe saptamani. Sau sentimente trecatoare de melancolie, de lipsa de entuziasm nu formeaza neaparat o depresie.

Cazuri in populatie

2-3% din barbati si 5-10% din femei sunt afectati. Porbabilitatea de a dezvolta o depresie in viata este 10% la barbati si 20% la femei. Asadar, riscul este mare : un barbat din 10 si o femeie din 5 sunt sau vor fi depresivi.

Simptome

Se considera ca 9 simptome exprima depresia. Sunt variabile de la o persoana la alta. Insa e deajuns sa se manifeste 5 dintre ele in mod repetat pentru a fi depresif. Simptomele sunt o dispozitie trista si melancolica, exprimata aproape in fiecare zi, de multe ori mai pronuntat dimineata decat seara, ajungand uneori la crize de lacrimi fara motif (mai ales la femei). Se observa de asemenea o pierdere de interes pentru activitatile obisnuite, scaderea generala a placerii si a dorintei ; devalorizare de sine, culpabilizare fata de anturaj, indoiala sistematica si exagerata despre valoarea faptelor sau ideilor sale ; ganduri repetate despre moarte si suicid. Unele simptome sunt asociate cu cognitia : incetinire psihomotoare care se traduce prin dificultati de concentrare, scadere de vigilenta, gol de memorie, dificultati in a urmari sau a participa la o conversatie ; indecizie fata de mai multe alegeri posibile. Uneori, simptomele sunt asociate fiziologiei : variatie importanta de greutate (ingrasare sau slabire, 5% din masa corporala) ; tulburare de somn care se manifesta prin insomnie (dificultate de a adormi, trezire nocturna) sau hipersomnie (dorinta frecventa de a dormi, vointa constienta sau inconstienta de a gasi un refugiu in somn) ; senzatia de oboseala si de pierdere de energie, dificultate de a face eforturi.

Evolutie

Depresia afecteaza atat barbatii cat si femeile, indiferent de varsta, de mediu sau de origine. Insa putem vedea mai multe trasaturi caracteristice acestei tulburari in populatie :

Femeile sunt de doua ori mai afectate decat barbatii. Inainte de adolescenta, raportul este echilibrat.

Nu este nici o diferenta semnificativa intre originile etnice. De asemenea, grupurile socio-economice sunt toate afectate in proportii asemanatoare. Totusi, depresia este putin mai frecventa la persoanele cu venituri mici, si tulburarea bipolara la persoanele cu venituri mari.

In medie, primul episod depresif major este pe la 35 de ani. Insa tulburarea se poate declansa din copilarie sau la adolescenta.

Suicidul : riscul major

Principalul risc unei depresie netratata este suicidul. Intre 15 si 20% din pacientii care sufera de depresie majora comit o tentativa de suicid sau au un comportament sinucigas (autodistrugere, mutilare, etc.)

Riscul de mortalitate este foarte inalt atunci cand exista antecedente in viata pacientului sau in familie, atunci cand depresia a fost declansata de doliu sau o separare, atunci cand depresivul este in situatie de dependenta toxicologica (alcool, drog).

In fiecare an, peste 800 000 de persoane mor prin suicid. Aceasta este a doua cauza de mortalitate la persoanele intre 15 si 29 de ani.

Factori care contribuie la depresie

Depresia rezulta dintr-o interactiune complexa intre factori sociali, psihologici si biologici. Persoanele expuse la evenimente triste in viata lor (somaj, doliu, trauma psihologica) sunt susceptibile sa dezvolte o depresie. Aceasta poate la randul ei sa genereze un plus de stres si de disfunctionare si sa inrautateasca situatia persoanei afectate.

Desi exista tratamente cunoscute si eficiente pentru a combate depresia, mai putin de jumatate din persoanele afectate in lume (in unele tari mai putin de 10%) beneficiaza de asemenea tratamente. Lipsa resurselor, lipsa de personal calificat in ingrijiri si stigmatizarea sociala legata de tulburarile mintale sunt obstacole la administrarea tratamentelor eficiente. Depresia este o tulburare care poate fi diagnosticata in mod fiabil si tratata.

Surse

http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs369/fr/

http://www.who.int/mental_health/management/depression/fr/

http://sante-medecine.journaldesfemmes.com/contents/676-depression-statistiques

VIDEO : https://www.youtube.com/watch?v=do8mqz6XmTE&feature=youtu.be

 

2. O marturie despre depresie

In urmatoarea parte, doresc sa prezint marturia unei rude. Marturia a fost facuta in biserica si inregistrata. Asadar, pentru a fi mai usor de citit, a trebuit sa o adaptez putin. Ideea principala care doresc s-o transmit prin aceasta marturie este ca exista vindecare, dincolo de medici si de toate tratamentele posibile. Aceasta vindecare se numeste Hristos.

Persoana care a facut aceasta marturie mi-a spus ca ar fi avut inca foarte multe de spus. In timp vom reusi sa completam marturia.

« Ca sa va pot marturisi despre depresia prin care eu am trecut, trebuie sa va marturisesc de fapt, intoarcerea mea la Dumnezeu, si sa va spun chiar din copilarie ce mi s-a intamplat.

Eu nu vin dintr-o familie crestina. Si chiar daca bunica din partea mamei mele era baptista, bunica din partea tatalui era ortodoxa, nu prea am mers la biserica. Cateodata mai mergeam cu bunica mea la baptisti pentru ca mi-a placut mai mult decat la ortodoxi, dar era din Pasti in Craciun. Atat.

Am avut o copilarie foarte grea. O copilarie… fiecare ne amintim de copilarie, eu nu-mi amintesc cu drag de copilaria mea. Am crescut cu o mama alcoolica, si a fost foarte, foarte, foarte greu. Nu stiu daca cineva dintre voi a crescut cu cineva alcoolic, dar sa ai o mama alcoolica, cred ca e mai greu decat orice. Tot timpul imi doream ca tata sa fie alcoolic, nu mama. Nu-mi aduc aminte sa ma ia in brate, nu-mi aduc aminte sa ma pupe, nu-mi aduc aminte sa citeasca cu mine cand am inceput sa citesc. Nu-mi aduc aminte de multe lucruri bune in privinta ei.

Dar imi aduc aminte ca eram mica si de multe ori mama era beata, foarte beata, si cateodata ne trezea noaptea la ora 3. Noi trebuia sa mergem la scoala urmatoarea zi. Venea noaptea in camera la noi, eram cu surorile mele. Ne punea muzica la maxim, ne insulta, ne… si nu ne lasa sa dormim. Si noi trebuia sa mergem la scoala. Eu am 4 copii si fac tot posibilul ca copiii mei sa fie in pat la ora 8.

Dar am fost totusi protejate de Dumnezeu, pentru ca bunica din partea mamei a locuit langa noi. Si noaptea cand ne deranja, bateam in perete si bunica venea si ne lua la ea pe toate 3, si asa ne-am simtit putin protejate.

Tata a lucrat foarte mult in strainatate, cateodata venea acasa doar o data pe luna. A fost foarte greu in lipsa lui, pentru ca neavand mama, cand un tata e departe, era foarte greu.

Ca fata mica, pe mama nu am urat-o. Chiar daca facea atatea lucruri groaznice, si era mai mult beata decat treaza, nu am urat-o. Dar, crescand, cand am devenit adolescenta, am inceput sa simt o ura foarte mare pentru ea. Aveam momente in care, daca aveam un cutit pe masa, as fi putut sa iau cutitul si s-o omor. Va spun sincer. Chiar am urat-o.

Cand aveam cam 15 ani, tata s-a imbolnavit. A avut o problema la inima, si a fost greu. Nu a mai mers la lucru si am inceput sa avem dificultati financiare. Mama continua sa bea, iar el a fost din ce in ce mai bolnav. Nu reuseam sa am un ghid, de exemplu, ce studii sa fac, ce sa fac. Eram atat de perturbata. Deci eram in perioada adolescentei in care suntem deja destul de perturbati, dar neavand mama si cu un tata bolnav, a fost o perioada foarte, foarte dificila.

Cand am avut 17 ani jumate, starea tatalui meu a devenit foarte grava. Si am inceput si eu sa ma rog la Dumnezeu, dar nu pot sa spun ca ma rugam cu credinta. Ma rugam poate pentru ca am avut impresia ca totusi este o mica speranta pentru vindecarea lui. Dar n-am avut raspuns. Mergeam la el, cu schimbul cu surorile mele in fiecare zi. Eram foarte obosite, mama tot continua sa bea, nu s-a oprit. Din contra, aveam impresia ca bea mai mult ca de obicei.

Intr-o seara, imi aduc aminte ca am fost la tata pana la ora 11 seara. Si cand m-am intors acasa, cand am vrut sa intru, toate usile erau incuiate, si ma uitam pe unde puteam, pe unde e mama, strigam. Nu deschidea nimeni usa. Ea era intr-o stare foarte, foarte… foarte beata. Si asa de tare m-am enervat ca bateam, strigam si nimic. La un moment dat mi-a deschis usa si asa de nervoasa eram ca nu stiam ce sa inventez ca femeia asta sa plece de acasa. Am gasit niste medicamente de la tata. Le-am golit, am luat trei cutii, si am mers la medicul din sat. Desi era foarte tarziu, el m-a primit si i-am zis « mama mea a baut foarte mult, si am gasit medicamentele acestea langa patul ei. » Mama era atat de beata ca nu putea sta in picioare. Si mi-am zis ca o sa ma creada. Si asa a si fost, a venit salvarea, si au dus-o la psihiatrie, pentru ca acolo te duce daca incerci sa te sinucizi. Nu va spun ca a doua zi cand am mers la spital sa-l vad pe tata, am mers si pe la ea. M-a insultat si a aruncat ceva dupa mine, si a zis « iesi afara de aici ! » Si am iesit dar, asa cand ma gandesc acum, nu era o idee prea buna. Pentru ca eu i-am dat o sugestie… am sa va spun mai tarziu.

In perioada dinainte ca tata sa moara, ma rugam in fiecare zi. Vedeam starea lui cum se inrautateste. Erau toate semnele… eu faceam scoala de asistenta medicala, deci vedeam toate semnele ca se apropie de moarte. Dar chiar daca vezi semnele, totusi e speranta aia care traieste in tine, si nu-ti vine sa crezi ca o sa se intample.

Inainte cu o saptamana ca tata sa moara, mama a incercat sa se sinucida. I-am dat o sugestie… Exact asa a incercat sa se sinucida. Deci ea in ultima saptamana nu l-a mai vazut pe sotul ei, pentru ca era sa moara. In ultima saptamana din viata tatalui meu, cu doua zile inainte sa moara, a fost randul meu sa stau cu el. Si in seara aceea, cand am stat ultima data cu el, am simtit ca n-o sa-l mai vad niciodata. Am stat cu el, am stat pe scaun. Si-a spus capul pe pieptul meu, l-am pupat pe cap. Ce interesant este creierul omului, pentru ca mi-a ramas mirosul capului lui. Il simt si acum. De cate ori ma gandesc la asta, simt mirosul acela. In seara aceea, n-am mai vorbit prea mult. L-am pupat si am plecat acasa, plangand. Trebuia sa merg de la oras, de la spital, la sat. Am plecat acasa si plangeam intr-una. Simteam ca aceasta este ultima intalnire.

Doua zile mai tarziu, a mers sora mea sa stea cu el. Si urmatoarea dimineata, eu trebuia sa merg cu el sa faca o dializa. Am mers la asistenta medicala, si s-a uitat la mine cu ochii mari. N-am sa uit niciodata, momentele acestea nu se pot uita. Si i-am spus ca « trebuie sa plec cu tata la dializa. Unde e tata ? » Si mi-a zis « stai un pic, merg sa-i spun medicului sa vina sa-ti spuna. » A venit medicul, si mi-a zis ca tata a plecat. Si m-am gandit ca inainte cu cateva saptamani, am inceput nu doar sa ma rog pentru vindecarea lui, ci si pentru ca sa nu fiu eu prima cea care primeste vestea. Dar eu am fost, Dumnezeu m-a ales pe mine.

Cand l-am vazut pe tata mort, totul s-a prabusit in viata mea. Totul. Si cred ca aici am inceput sa intru in depresie.

Nu v-am spus ca eu am lucrat in sat, pentru ca am decis sa nu-mi continui studiile timp de un an, ca sa pot sa fiu aproape de tata. Si am zis ca e mai bine asa, pentru ca e departe, si daca nu, nu voi putea sa-l vad in fiecare zi. Deci lucram la un restaurant ca si chelnerita.

Si am intrat in aceasta stare de depresie. Mergeam acasa in fiecare zi de la lucru. Lucram de la ora 5 pana la ora 1 noaptea. Nu mancam nimic. Cum ieseam de la restaurant, plangeam. Plangeam in continu. De fapt, ma simteam atat de goala incat nu mai aveam nici sentimente. Nu mai simteam ura, nu mai simteam dragoste. Dupa ce a murit tata, mama s-a inchis in camera, nu a mai baut deloc. Deci ea a facut depresia ei, eu a mea. Am ajuns de asemenea in momente in care nu mai aveam ce manca acasa. Pentru ca nu mai aveam bani, nu mai aveam tata. Nu mai aveam pensie, nu mai aveam nimic, absolut nimic.

Am cazut in aceasta stare de depresie destul de profunda, si am inceput sa ma gandesc la sinucidere. Mi-am zis « nu cred ca este alta solutie. Sigur nu exista alta solutie, dar macar, daca nu mai traiesc, oricum nu schimba nimic ». Si ma gandeam si eu sa iau medicamente, pentru ca medicamentele erau acasa. « Ce sa fac, ma gandeam. Sa ma duc sa m-arunc sub tren ? Care ar fi moartea sigura ? » La aceasta imi era gandul in continu. Si eram deja pregatita s-o fac. Si mi-au venit alte ganduri. M-am rugat. Am inceput sa ma rog, si am zis « Doamne, poate existi. Doamne, daca existi, arata-mi. Fa ceva. Fa ceva cu viata mea. » M-am rugat de vreo doua ori.

Si intr-o zi, vine cineva la noi. Usa era tot timpul inchisa, dar cum geamurile dadeau la strada, a batut cineva la geam. Ma uitam, ma gandeam « deschid ? nu deschid ? cine e ? ce vrea ? ». Era o fata de la noi din sat. Am deschis geamul si mi-a zis « Ceau, stiu ca nu te-ai intors la scoala. Stiu ca esti acasa si as vrea sa te intreb daca nu ai vrea sa mergi sa faci baby-sitting in Elvetia ? » Deci raspunsul lui Dumnezeu a fost acela, si i-am zis imediat ca vreau sa ma duc. Nu am intrebat detalii, mi-a spus doar ca e o familie de crestini.

Imi aduc aminte ca sora mea mai mica a inceput deja sa mearga la biserica. Eu m-am pregatit, mi-am dat demisia de la restaurant, si am zis « ok, cred ca asta e raspunsul de la Dumnezeu ». Inainte sa urc in tren, sora mea mi-a dat o Biblie mica. Si primul lucru pe care l-am facut, cand am urcat pe tren, a fost sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a raspuns.

Am ajuns in Elvetia si am ajuns la familia B. Am avut grija de cei doi copii. Si in foarte scurt timp, n-am mai avut semne de depresie. Am inceput sa citesc Biblia pe care mi-a dat-o sora mea. Si imi aduc aminte ca intr-o seara, am citit Ioan 3 :16 :

« Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. »

Si in momentul acela, mi-am dat viata lui Dumnezeu. Am zis « Doamne, eu nu mai vreau sa am o viata fara tine. Vreau sa traiesc cu Tine de acum incolo. » Si aceasta a fost vindecarea mea, de fapt : Domnul Isus Hristos. Domnul Isus Hristos vindeca, sangele Lui curata !

Pot sa va spun ca nu am mai facut depresie. De fapt, poate ca uneori eram aproape sa fac depresie. Dar va spun ca in perioada aceasta, in care eram aproape de depresie, va spun ca eram departe de Dumnezeu. In ceea ce ma priveste, ca sa ajung din nou intr-o stare de depresie, eu trebuie sa fiu departe de Dumezeu. E imposibil sa fii aproape de Dumnezeu, si sa faci o depresie. Eu nu cred asta, spun asta pentru viata mea.

Oricum, cel rau vine si iti sopteste la ureche ca nu esti bun de nimic, ca nu-i bine ce faci, nu asa… Si al nostru este, de fapt, sa punem o bariera si sa-i spune « STOP ! TU, pe tine nu te las sa-mi spui cine sunt eu. Eu imi fac viata cu Dumnezeu si tu nu ai ce cauta aici ! » Si daca reusim sa-i spunem nu, si Domnului da, cred ca putem sa ne vindecam de depresie, cred ca putem sa facem lucruri mari. »

Sper ca aceasta marturie sa va intareasca. Pe plan spiritual ar mai fi multe de discutat, asa ca va las mai jos un articol scris de pastorul bisericii mele. Daca treceti prin astfel de situatie, apelati la Dumnezeu. El este lumina de care aveti nevoie!

http://www.eerg.ch/cum-facem-fata-depresiei/

 

8. Importanta postului in viata crestinului

Cand m-am gandit mai bine la faptul ca trebuie sa scriu despre post, m-am simtit atat de nepotrivita. Postul e un lucru serios si de o importanta vitala pentru un crestin. Am putut sa-l experimentez si eu, insa m-am gandit ce as putea sa spun ca sa va zidesc. M-am vazut atat de slaba si fara prea multa experienta.

Astfel, am ales sa dau loc cuvintelor unei femei care a studiat si traieste in profunzime aceasta disciplina spirituala : Rodica Volintiru. Cartea ei, « Cunoasterea frumusetii lui Dumnezeu prin post si rugaciune », m-a ajutat si m-a invatat foarte mult. Mi-a fost greu sa selectez pasajele cele mai potrivite pentru acest subiect. Oricum, va indemn din toata inima sa cumparati aceasta carte, pentru a afla mai multe detalii despre post si rugaciune. E o carte foarte buna si practica, care te invata printre altele, cum si cand sa tii post : cum sa incepi, cum sa te pregatesti, cum sa iesi din post, ce fel de post poti sa tii, cat timp, ce sa mananci sau nu, etc. Nu cred ca am mai citit vreodata o carte atat de motivanta in cele spirituale.

Cu acordul autoarei, am preluat mai multe pasaje specifice despre post si le-am adaptat putin pentru articol. In a doua parte, voi marturisi scurt cateva experiente.

« Postul are un temei biblic foarte solid si trebuie sa pornim de la acesta pentru a putea intelege valoarea postului in viata bisericii de astazi. Biblia este manualul de capatai pentru orice credincios care vrea sa invete sa posteasa dupa voia lui Dumnezeu.

Postul in Vechiul Testament

• Postul lui Moise de patruzeci de zile si patruzeci de nopti. Dupa acest post a primit cele 10 porunci. (Exod 34 :28)
• Postul lui Samuel : Ziua ispasirii – o zi a smereniei. (Levitic 16 :29)
• Rugaciunea si postul Anei – s-a rugat cu sufletul amarat, a plans. (1 Samuel 1 :10)
• Postul lui David pentru pierderea cuiva. (2 Samuel 1 :11-12 ; 2 Samuel 12 :16 )
• Postul lui Ilie, care a mancat si a baut, iar apoi a facut un drum de patruzeci de zile si patruzeci de nopti fara sa manance in acest timp. (1 Imparati 19 :8)
• Postul lui Ahab, prin care acesta s-a smerit – iar ca raspuns, Domnul a amanat nenorocirea. (1 Imparati 21 :27)
• Postul lui Iosafat – datorita postului, poporul a avut o mare izbanda, fara lupta. Domnul a luptat pentru ei. (2 Cronici 20 :3)
• Postul lui Neemia – l-a intarit in vederea refacerii zidurilor Ierusalimului. (Neemia 1 :3-4)
• Postul poporului – aduce pocainta, restaurare, ascultare. (Ioel 2 :15)
• Postul Esterei si al poporului – prin el, poporul Israel a fost izbavit de pieire. (Estera 4 :16)
• Postul in sac si in cenusa – a fost urmat de izbavire si vedenii ceresti. (Daniel 9 :3 ; Daniel 10 :2-3)
• Postul placut Domnului – aduce rasplatire. (Isaia 58 :6-7)
• Postul vestit de Ioel pentru pocainta – prin el poporul primeste fagaduinte. (Ioel 2 :12-15)
• Postul lui Ezra – a primit de la Domnul protectie si ajutor. (Ezra 8 :21-23)
• Postul lui Ezra, care n-a mancat si n-a baut din pricina pacatelor poporului. (Ezra 10 :6)
• Postul lui David, care astfel si-a smerit sufletul. (Psalmul 35 :13)

Postul in Noul Testament

• Postul este prezentat in contrast cu religiozitatea ipocritilor. (Matei 6 :16)
• Postul este un ingredient care nu poate lipsi din slujire. (2 Corinteni 6 :5)
• Postul in casnicie – o indeletnicire normala a familiei. (1 Corinteni 7 :5)
• Postul este necesar pentru intarirea credintei si pentru scoaterea dracilor (Matei 4 :2)
• Postul Anei – slujea cu post si rugaciune in asteptarea promisiunii mesianice (Luca 2 :37)
• Postul lui Saul din Tars – dupa un post timp de trei zile, in care si-a smerit inima si si-a evaluat viata, urmeaza transformarea sa. (Fapte 9 :9)
• Postul profetilor din Antiohia deschide noi oportunitati de slujire. (Fapte 13 :2-3)
• Postul prezbiterilor pentru consacrarea slujitorilor. (Fapte 14 :23)
• Postul era vazut ca un stil de viata crestina normala. (2 Corinteni 11 :27)

Folosirea postului intr-un mod gresit

• Postul care simula seriozitatea si evlavia religioasa. Imparateasa Izabela urmarea in schimb sa-l omoare pe Nabot, pentru a-i satisface pofta lui Ahab. (1 Imparati 21 :9-12)
• Postul neacceptat de Dumnezeu din pricina impietririi inimii. (Ieremia 14 :12)
• Postul de ochii lumii, pentru a primi laudele oamenilor. (Matei 6 :16)

Postul pentru trezire si pentru binecuvantare

• Domnul asteapta ca noi sa postim, sa ne pocaim, ca apoi El sa ne ierte si sa ne vindece tara. (2 Cronici 7 :14)
• Oamenii din Ninive au crezut mesajul lui Dumnezeu si au postit, iar Dumnezeu s-a cait de raul pe care-l hotarase si i-a iertat. (Iona 3 :5-10)

Toate pasajele biblice mentionate mai sus ne arata fara umbra de indoiala cat de important a fost si este postul pentru poporul lui Dumnezeu. Desigur, rugaciunea are mare putere, dar cand ea este insotita de post, puterea ei este amplificata, iar muntii din calea noastra sunt mutati.

Ce nu este postul ?

Trebuie specificat inca de la inceput faptul ca postul nu inlocuieste jertfa de la Calvar. Mantuirea se capata doar prin jertfa Domnului Isus Hristos.

Cand oamenii apeleaza la post din motive firesti, din conceptii gresite, rezultatele nu for fi cele mentionate in Scriptura. Postul nu trebuie folosit dupa pornirile inimii noastre :

• Nu-L putem manipula pe Dumnezeu cu posturile noastre.
• Nu postim pentru a fi iertati de pacatele noastre.
• Nu postim pentru a ne lauda sau pentru a iesi in evidenta.
• Nu postim pentru a slabi.
• Nu trebuie sa ne bazam mai mult pe post decat pe credinta in jertfa Domnului Isus, care ne arata harul si bunatatea Lui.

Postul face parte din disciplina crestinului, caci noi suntem in lume, avem un adversar inlauntrul nostru, si unul in afara noastra : firea pamanteasca si Satan.

Ce este postul ?

Postul este o abtinere de la mancare si de la bautura (lichide) pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp. In dictionarul « Webster », postul este definit drept « abtinere de la mancare ». Asadar, conform acestui dictionar, cuvantul post nu presupune si abtinere de la consumul de apa. Apa si mancarea sunt doua lucruri diferite. Accentuez acest lucru, caci in aceasta prinvinta este multa confuzie. Multi nu postesc, pentru ca li se pare ca postul fara apa este foarte greu de tinut. Astfel, pentru ca se simt foarte rau in lipsa apei, le este mult mai usor sa se scuze si sa nu mai posteasca.

Multi ma intreaba : « Pot sa beau si apa cand postesc ? » Da ! De ce nu ? Cel rau vine cu ganduri de condamnare din cauza lipsei de cunostinta. Daca postesti doar o zi sau pana la trezi zile, si esti sanatos, este bine sa postesti fara apa si fara mancare. Daca daca muncesti mult, daca este cald afara si nu te simti prea bine, poti bea apa de cateva ori pe zi. Acest post va fi bine primit inaintea Domnului.

Trupul nostru este templul Duhului Sfant si, de aceea, trebuie sa ne curatam prin post de faptele firii ; insa nu trebuie sa abuzam : trupul nostru are nevoie de apa, caci altfel se imbolnaveste. Este extrem de necesar sa bem cat mai multa apa cand postim si cand nu postim.

[…]

Postul inseamna asadar privare de la consumul hranei, pentru a ne dedica unor scopuri spirituale. El este o forma de sacrificiu, de aceea, nu toti crestinii pot sau vor sa plateasca pretul lui ; insa din pricina aceasta nu au parte nici de beneficiile lui.

De ce trebuie sa postim ?

Mai intai, postim pentru ca-L iubim si dorim sa-L cunoastem mai mult pe Dumnezeul nostru. Postim pentru a fi schimbati pentru gloria lui Dumnezeu, ca Domnul Isus sa fie mereu laudat, onorat. Cand postim ni se ofera prilejul perfect pentru a-L lauda pe Dumnezeu si pentru a ne inchina Lui in duh si adevar.

Poatea te-ai invatat sa postesti numai cand ai necazuri ; astazi Domnul te invata ceva nou : cel mai important este sa postesti pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu, pentru a-L iubi si a-L lauda pe Mantuitorul tau. Acest mod de gandire va face o mare diferenta in viata ta. Domnul Isus ne cheama la « dragostea dintai » (Apoc. 2 :4). El ne indeamna sa cautam mai intai Imparatia Domnului (Matei 6 :33). Prin post si rugaciune ne indragostim din nou de Dumnezeu.

Odata, eram intr-o mare incercare si am adaugat la rugaciunile mele fierbinti postul. Am consumat apa, dar nu am mancat nici seara, nici dimineata. Din prima zi de post am simtit din partea Domnului ca acest post trebuie sa fie unul de 7 zile, un post al laudei si al multumirii. Am strigat o singura data la Domnul pentru ca El sa raspunda cauzei mele. Apoi, imediat am inceput sa Il laud si sa Il ador pe Cel care este vrednic si poate sa ne ajute. Cand Il laudam si Ii multumim inainte de a vedea raspunsul la rugaciunea noastra, dam dovada de credinta – ea va aduce intotdeauna rezultate. Minunea a fost ca inca de a doua zi am inceput sa vad mana Domnului la lucru.

Postul reprezinta si o punere deoparte pentru Dumnezeu, pentru o anumita vreme. De asemenea, postul este o consacrare radicala, o anumita vreme. Consacrarea nu se rezuma doar la a posti, la a nu manca, ci este de o insemnatate mult mai profunda : ne retragem din sistemul lumii, din sfera normalului, a poftelor, a vorbelor firesti si activitatilor obisnuite pentru a sta deoparte cu Dumnezeu. In acest timp, suntem ca o jertfa vie. Ne-am pus pe altarul Domnului si cerem focul Sau purificator sa ne curete de orice impuritate care impiedica partasia dintre noi si El.

• Postim pentru a avea foame si sete dupa Dumnezeu, dupa dragostea Lui, dupa sfintire si adevar.
• Postim pentru a primi de la tronul harului revelatii noi si proaspete pentru vremea aceasta.
• Postim pentru a ne smeri si pentru a ne pune firea pe cruce.
• Postim pentru a avea credinta, pentru a fi placuti Domnului si pentru a putea sa facem lucrarile Domnului.
• Postim pentru a fi eliberati de patimi, dependenta si de duhurile rele.
• Postim pentru cauzele noastre personale, ale bisericii sau ale natiunii din care facem parte.

Efectele postului insotit de rugaciune

Daca ne facem partea noastra, daca perseveram in Cuvantul Domnului si daca stam in post si rugaciune, aceste binecuvantari se vor manifesta « precum in cer, asa si pe pamant ».

Postul si rugaciunea

• misca mana care controleaza Universul.
• Postul deschide inima lui Dumnezeu si taramul spiritual de deasupra noastra, aducand fortele lui Dumnezeu in ajutorul nostru.
• rezolva situatiile imposibile, daramand intariturile si obstacolele care stau in calea noastra.
• aduc vindecare in trup si suflet.
• activeaza credinta si scoate demonii afara
• ne purifica, ne curata sufletul de firea pamanteasca si ne ajuta sa iertam si sa scapam de dependente (sex, alcool, droguri, tigari, cheltuirea exagerata a banilor, etc.)
• ne tin smeriti.
• ne ajuta sa primim discernamant pentru a intelege vremurile si voia lui Dumnezeu.
• ne aduc raspunsuri la cererile ale caror rezolvari le asteptam de multa vreme ; acele cereri care sunt dupa voia Lui si-L glorifica pe El.
• Prin post si rugaciune, fiii risipitori se intorc acasa.
• provoaca foame si sete dupa Dumnezeu, dupa Cer, dupa ceea ce este spiritual.
• deschid un cont in banca Cerului.
• Prin post si rugaciune avem mai mult zel si mai multe determinare pentru lucrarea Domnului.
• intaresc credinta care duce la putere spirituala.
• aduc revelatii divine.
• aduc trezire spirituala.
• ne ajuta sa umblam in Duhul.
• deschid usa promisiunilor.
• ne duc uneori in lupte spirituale mari, dar ele se sfarsesc cu victorie.
• aduc paguba celui rau, iar el pleaca infrant.
• ajuta la formarea caracterului si la dezvoltarea roadelor Duhului Sfant.
• ating inima lui Dumnezeu, ele sunt o jertfa placuta inaintea Lui.
• ne aduc intr-o relatie mai adanca cu Dumnezeu, ne ajuta sa iertam, sa rabdam, sa iubim, sa daruim, sa ne inchinam in Duh si in adevar.
• sunt armele secrete ale crestinului, cu care el il doboara pe cel rau.
• trebuie sa faca parte din viata noastra spirituala.
• sunt asemena intrerupatorului de la o casa, care aduce curent si lumina ; ele implinesc planurile lui Dumnezeu.
• ne revitalizeaza, trezesc pasiunea si zelul pentru Hristos, atunci cand acestea s-au uscat sau au slabit.
• sunt aspecte vitale in lupta spirituala pentru eliberare.
• Postul e puternic si necesar pentru recastigarea teritoriilor furate de cel rau ; la acest nivel, postul trebuie practicat cu toata adunarea.

Cel care posteste si se roaga devine :

• Un mijloc prin care lucreaza Duhul Sfant ;
• Un instrument in mana lui Dumnezeu ;
• Un vas care se goleste de orice necuratie si se preda Domnului in totalitate ;
• Un slujitor cu ungere ;
• Un ambasador al Cerului, cu chemarea de a merge in toata lumea pentur a-L vesti pe Domnul ; el va face aceleasi lucrari pe care le-a facut Domnul – chiar mai mari.

Postul fara rugaciune este doar infometare. Rugaciunea fara post este bine primita, insa, impreuna cu postul, ea devine foarte puternica – astfel vom primi raspuns la timpul potrivit. Rugaciunea trebuie sa fie o totala predare si incredere in Dumnezeu. Ea infrange dorintele carnale si ne intareste in Duhul. »

Cateva experiente personale despre post

Cu mai mult timp in urma, cand am citit cartea aceasta despre post si rugaciune, am fost atat de entuziasmata sa incep sa pun in aplicare, incat a doua zi am intrat in post. Fiindca era prima data cand aveam sa tin un post mai mult de o zi, am zis sa incep cu doua zile. Acest lucru s-a petrecut intr-un week-end. Totul a decurs bine. Insa martea urmatoarea am trecut printr-un mic « test », as spune eu. Am avut progamare la medic pentru a verifica o problema care credeam eu ca s-a rezolvat, sau cel putin era aproape rezolvata. Insa a venit vestea proasta. Trebuia sa o iau de la capat cu medicamentele. Pe moment, intr-o fractiune de secunda am simtit cum urca in mine supararea si revolta, si l-am intrebat pe Dumnezeu de ce. Dar imediat dupa asta, am avut o putere in mine care m-a inundat de bucurie si multumire ! Nu mai traisem asta niciodata pana atunci, si stiam sigur ca are legatura cu postul de 2 zile. Am invatat atunci ca postul iti da putere sa treci peste incercari. Te ajuta sa-ti formezi un caracter placut Domnului, unul multumitor, care lauda si se bucura indiferent de circumstante.

La inceputul anului acestuia, am dorit sa intru intr-un post de 7 zile. Mi se parea un lucru greu, asa ca am baut apa si mancam ceva usor seara. Dar eram motivata sa tin pana la capat. In mintea mea naiva si nexperimentata, ma asteptam la ceva extraordinar, sa se intample ceva minunat. De fapt nu stiu la ce ma asteptam, dar am observat cum incet dar sigur eu incepeam sa ma schimb. In loc sa se intample lucruri in exterior, se intampla ceva minunat in mine. Vedeam cum ma transform usor in ceva mai bun si mai placut Domnului. De multe ori cand ne rugam, sau postim, vrem sa primim raspuns imediat, si daca se poate, sa fie ceva vizibil. Insa uitam ca mai intai noi suntem cei care trebuie sa ne schimbam. Iar postul este o metoda extraordinara pentru asta. Imi vine acum in minte faptul ca noi deseori cautam si ne uitam la ce izbeste ochii, pe cand Dumnezeu este interesat de inima noastra.

De mai mult timp aveam o problema in familia noastra. Nu mai stiam ce sa fac sa rezolvam problema. Problema aceea imi zdrobea atat de mult inima incat, la timpul meu de rugaciune cateva zile, nu ma mai puteam ruga pentru nimic altceva decat pentru rezolvarea ei. Intr-o seara, gandindu-ma la asta, simteam ca sunt satula pana peste cap si vreau acum sa se rezolve. Nu m-am mai rugat niciodata asa, parca cu autoritate si credinta ca acum este timpul ca Dumnezeu sa intervina. M-a inundat bucuria, speranta si lauda la adresa lui Dumnezeu. In fervoarea care m-a cuprins atunci, am luat o foaie si am facut un « plan de lupta ». Asa l-am numit. Am scris acolo toti pasii care trebuie sa-i facem impreuna cu sotul meu, bazat pe versete biblice. Nu a trecut mult timp si Domnul a adus imprejurari care au pregatit raspunsul la cauza care o aduceam inaintea lui. Asa am inceput un post negru (fara mancare si fara apa) de 3 zile, impreuna cu sotul meu pentru a-l sustine. Fetelor, nu a trecut mult si Domnul a raspuns la cererea noastra !

Noi suntem intr-un razboi spiritual, si postul impletit cu rugaciunea este o arma redutabila. Cand noi intram in post si rugaciune, tot iadul se cutremura. Diavolul si slujitorii sai stiu cat de puternica este aceasta arma, de aceea ne impiedica pe toate caile posibile. Daca noi crestinii am fi constienti de cine este cu adevarat Dumnezeul nostru si ce ne-a pus la dispozitie ca sa luptam, cred ca lumea ar arata foarte diferit !

Fetelor, haideti sa ne dezbracam de tot ce este inutil si sa devenim razboinicele Cerului !

 

P.S. : Cartea o puteti gasi in librarii crestine sau sa o comandati la numarul de telefon 0722 421 426

 

7. Invitatie la rugaciune

De mii de ani, civilizatiile s-au inchinat si s-au rugat dumnezeilor lor. Cateodata aceste civilizatii aveau mai mult de un dumnezeu caruia i se inchinau. Erau dispusi sa sacrifice animale si oameni daca asta era necesar ca sa fie placuti zeilor. Israelitii, care se inchinau adevaratului Dumnezeu, trebuiau sa aiba un anumit port, sa jertfeasca anumite animale, sa se roage la anumite ore, etc… Aceatsa era o treaba serioasa, iar daca un mic detaliu era uitat, Dumnezeu urma sa curme viata preotului si cateodata oamenilor din jurul acestuia. Nu era nimic de gluma. Oamenii erau infricosati si tremurau cand trebuiau sa se roage.
Sarim cateva mii de ani… unul dintre ucenicii lui Isus a venit la El si l-a intrebat ” Doamne, invata-ne sa ne rugam” Luca 11:1. Aceasta rugaciune a devenit cea mai populara rugaciune din zilele noastre. Dar ce s-a schimbat? De ce nu ni se mai cere sa aducem jertfe si sa ne rugam in anumite moduri, repetand dupa ceea ce spune preotul? Cand Isus a murit pe cruce in acea zi, El a a fost ultima jertfa. Sangele lui a acoperit toate pacatele din trecut, prezent si viitor. El a murit sa ne dea oportunitatea de a avea o relatie personala cu El. Gata cu animalele jertife si alte detalii fara de care Dumnezeu nu ne aude rugaciunea.
Dar cu toate binecuvantarile de care ne bucuram astazi, totusi ni se pare greu sa ne rugam… chiar si 5 minute pe zi. Nu avem niciodata timp, intotdeauna apar lucruri mai importante, gasind scuze peste scuze.
Cred ca principalul motiv pentru care generatia noastra nu se roaga este pentru ca nu stie ce inseamna frica de Dumnezeu. Nu il mai cunoastem pe Dumnezeu. Cat de Sfant e, Suveran, nu suntem constienti ca intr-o zi va judeca pe pacatosi si pe cei neprihaniti. Am pierdut frica aceasta si in bisericile noastre. Pentru noi, Dumnezeu a devenit aceasta persoana la care fugim cand avem un necaz, sau o nevoie. Nu chiar si cei necredinciosi fac asta?
Iti voi pune o intrebare. Ai umbla cu o persoana de care nu iti place? Cel mai probabil ca nu. De ce? Pentru ca atunci cand umbli cu cineva, trebuie sa comunici, sa vorbesti. Umblam cu prietenii nostri, cu familia, dar aproape niciodata cu cineva de care nu ne place. Dumnezeu spune ”Rugati-va neincetat” 1 Tesaloniceni 5:16-18. Asta inseamna ca trebuie sa umblam cu Dumnezeu ca sa vorbim cu El. Sa umblam intotdeauna cu El. Atunci cand te plimbi cu cineva, ii spui bucuriile, necazurile, asteptarile, fricile… e o conversatie. Trebuie sa pasesti asa de aproape incat sa auzi persoana de langa tine chiar si cand sopteste. Asta e ceea ce trebuie sa facem. Trebuie sa umblam cu Dumnezeu, sa vorbim, ca sa stim ce iubeste si ce uraste. Sa avem o conversatie continua. Trebuie sa il cunoastem asa de intim incat sa nu iti mai doresti sa te desparti de acest Cristos. Inca 5 minute, vei cere, doar pana la magazin, mai hai un pic cu mine.
Niciodata nu vei cunoaste o persoana daca petreci doar 5 minute pe zi impreuna.
Tebuie sa luptam, nu cu arme fizice dar cu arme spirituale. Israelitii s-au rugat pana zidurile Ierihonului au cazut la pamant. Asta e puterea unei rugaciuni. Nu Dumnezeu are nevoie de rugaciunile noastre, ci noi avem! Noi suntem cei care beneficiem. Sotul tau, sotia ta, familia, prietenii, biserica…toti acestia au nevoie de rugaciunile tale. Si in primul rand, tu!
Suntem asa de slabi si asa usor cadem daca nu ne rugam. Nu te gandi nici un moment ca esti destul de puternic sa umbli singur. ”Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” Matei 26:41
In zilele noastre avem nevoie de razboinici, care sunt gata sa lupte pe genunchi. Avem destui oameni morali in lumea asta. Destui oameni care repeta aceleasi cuvinte. Avem nevoie de barbati si femei adevarati, care lupta pentru Imparatia lui Dumnezeu. Trebuie sa stim cine e Regele nostru pentru a putea lupta pentru Imparatia Lui! El este Dumnezeul Dumnezeilor si Imparatul Imparatilor. El este Alfa si Omega. El se numeste pe sine Cel Atotputernic si El te cheama pe tine la lupta. Esti pregatit sa lupti? Semneaza contractul.
Fortele intunericului devin tot mai puternice pe zi ce trece, in timp ce crestinii nostri isi pierd puterea. Vedem mai multi crestini bucurandu-se de lumea asta cu poftele ei, decat de prezenta Regelui lor.

„Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: ‘’Întăreşte-te şi îmbărbătează-te!’? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” Iosua 1:9
Este timpul sa incetam a bea lapte ca bebelusii si sa incepem sa mancam hrana tare. Sfarsitul e aproape, iar noi inca ne jucam jocuri video, traind intr-o fantezie. Esti chemat pentru mai mult! Cat inca mai ai suflare in plamani, roaga-te! Nu din intamplare citesti articolul acesta astazi. Dumnezeu te vrea ca soldat si prieten. Hai, lupta pentru Imparatia Lui. Poti incepe astazi. Stabileste un timp si tine-te de ce ai stabilit. Fa-ti o strategie de atac. Va fi greu, cu siguranta. Poate nu vei sti ce sa te rogi. Dar staruieste. Continua. Nu te da batut. Intra in prezenta lui Dumnezeu. O data ce ai gustat asta, nu vei mai vrea sa o parasesti. Timpul nu o sa iti mai ajunga. Alege un mic coltisor din casa ta si fa-l un loc de rugaciune. ”Mare putere are rugaciunea celui neprihanit!”
Astazi e ziua ca sa devii un luptator al lui Dumnezeu.
”Drumul Slavei trece si pe la cruce, credinciosii stiu in GENUNCHI sa-l urce!”

Intra in armata lui Dumnezeu. Semneaza!

Scris pentru voi de sotul meu Edgar Maron. (Eu doar l-am tradus).

Multa putere de lupta va doresc!