In 2009, cand aveam 16 ani, am inceput sa tin un jurnal.
Am facut asta pentru ca simteam nevoia sa scriu, sa ma descarc cumva.
Cand scriam, intotdeauna aveam impresia ca ii scriu lui Dumnezeu. Era momentul nostru.
Imi facea placere sa petrec timp in intimitate cu El. Acolo puteam sa spun orice.
Puteam sa-mi spun durerile, temerile, sa-mi marturisesc pacatele. Puteam sa-mi arat recunostinta, sa-mi scriu bucuriile, trairile…
In acest jurnal se ascund cateva secrete intre mine si Dumnezeu.
Acolo se mai pot gasi citate importante pentru mine, ganduri, revelatii, poezii, cantece, desene. Cam orice, de fapt J
Am scris constant pana la sfarsitul anului 2011.
De ce m-am oprit ? Simplu. Nu mai simteam nevoia sa pun totul in scris. Desi e o metoda draga mie, simt ca nu mai imi corespunde.
Doresc sa impartasesc cu voi cateva pagini, ca sa va arat diversitatea continutului, si poate sa va fac sa doriti si voi sa tineti un jurnal, daca nu o faceti inca.
– O rugaciune in care spun Domnului ce simt…
– Versurile unei cantari pe care sigur o cunoasteti !
– Pasaje din Biblie care mi-au vorbit.
– Din nou versete
– Lucruri care am invatat in urma unei intalniri cu fetele de la biserica
– O rugaciune frumoasa, scrisa de C. de Foucauld
– O povestioara din care am avut de invatat
– In urmatoarele poze, sunt rugaciuni in legatura cu viitorul sot.
– Prima am scris-o dupa ce am facut o lista cu ce calitati mi-as dori sa aiba sotul meu.
– A doua, am scris-o la putina vreme dupa prima. Imi amintesc si acum ca m-a invadat un sentiment puternic, ca o convingere care s-a format in mine, si care imi spunea ca trebuie sa ma pregatesc pentru casatorie.
Vreau sa spun ca dupa cateva zile l-am intalnit pe sotul meu !
– Am recitit cu drag aceasta rugaciune de dragoste. A fost un moment minunat cand am scris-o. Inima mi-a fost asa de plina de dor dupa El…
– Mereu am un pix si o bucatica de foaie la mine ! Acestea sunt ganduri care le-am scris in timpul unei predici, sau in urma unei discutii. Le-am lipit apoi in jurnal.
Dupa ce m-am casatorit, nu am mai scris in jurnal decat foarte foarte rar. In schimb, am un jurnal pentru studii si notite diverse. Mi se pare important ca atunci cand studiezi Cuvantul, sau urmezi un studiu dintr-o carte crestina, sa notezi observatiile si raspunsurile care le gasesti. Te ajuta sa-ti ordonezi ideile, si te poti intoarce la ele in timp. Faptul ca scrii te ajuta deasemenea sa memorezi mai bine.
In acest jurnal scriu si revelatii sau idei care imi vin.
De ce sa tii un jurnal?
In primul rand, dupa cum am spus la inceput, cred ca e important sa faci ceva ce iti corespunde. Daca tu nu ai nici o treaba cu scrisul, si ti se pare mai mult o povara decat altceva, atunci nu fa asta. Totusi, nu ai nimic de pierdut daca incerci. Oricum, e jurnalul tau si nimeni nu va veni sa te corecteze sau sa te judece dupa ce si cum ai scris. E gradina ta secreta.
Beneficiile unui jurnal sunt diverse:
- E un tip de memorie externa: te ajuta sa „inregistrezi” lucruri importante pentru tine, la un moment dat.
- Scrisul te ajuta sa-ti ordonezi ideile si sa pui in evidenta lucruri despre care nu ai fi constienta daca doar ai vorbi.
- Cateodata, cand vrei sa te rogi, ai impresia ca nu ai nimic de spus. Dar cand incepi sa scrii, ideile incep incet sa curga.
- E un timp privilegiat in care sa gandesti si sa meditezi.
- Ai posibilitatea sa te exrpimi prin desen daca nu gasesti cuvintele potrivite.
- Un lucru uimitor, este ca o data cu trecerea timpului, poti sa vezi cum ai evoluat.
- Si mai minunat, poti sa vezi cum Dumnezeu a raspuns la rugaciuni si cum a lucrat in viata ta.
- Prin asta ai posibilitatea sa multumesti specific Domnului. Daca n-ai fi scris rugaciunea, poate ca ai fi uitat ce ai cerut, si n-ai mai sti pentru ce sa multumesti.
- Uitandu-te in urma, poti sa-ti readuci aminte de lucruri pe care le-ai uitat.
- Din experientele tale transcrise, poti sa incurajezi pe altii.
Desi nu mai scriu in jurnal, l-am pastrat, si il consider ca o mica comoara. E foarte pretios pentru mine. Imi amintesc cu drag de momentele acelea de intimitate, atunci cand eram in incercari si nu aveam pe nimeni altcineva decat pe Dumnezeu care sa ma mangaie, sau cand eram pe culmile fericirii si doream sa i le povestesc Lui.
Va incurajez sa incercati si voi sa tineti un jurnal de partasie. E o adevarata binecuvantare!
Comoara feminitatii biblice 